„Jidanii au venit cu saci de ruble din lagăre“
Vasile I. Zărnescu
Auschwitz-ul, Treblinka, Dachau şi celelalte „lagăre“ erau, de fapt, un fel de falanstere sau kibuţuri internaţional-socialiste, de care nemţii erau mândri până la urechi, unde îşi conduceau oaspeţii veniţi de pretutindeni pentru a vedea ceea ce părea de necrezut: deţinuţii germani sau de alte naţionalităţi nu trăiau ca ocnaşii francezi din Guyana, nici ca sclavii din Gulagul sovietic, coloniile englezeşti sau închisorile americane gen Guantanamo, din Irak, Afganistan şi chiar de la noi, după unele persistente zvonuri. Fostele „lagăre“ germane aveau moneda lor proprie, bulevarde, străzi, piscine, curăţenie exemplară, echipe sportive, apă caldă, apă rece, tot confortul modern, inclusiv bordel pentru oamenii muncii [1]. Lagărele populate îndeosebi cu jidani erau administrate, în interior, de echipe de jidani, în care posibilitatea de a face „gheşefturi“ era la ea acasă; se făcea şi trafic de valută, inclusiv sovietică, mai ales după Bătălia de la Stalingrad, când devenise evident că Blitzkrieg-ul spre Est se oprise şi începuse retragerea spre Vest.
Jidanii veniţi în România din lagărele din Transnistria sau din Germania – indiferent că, aici, în Germania, fuseseră trimişi din România, adică, de fapt, de către autorităţile horthyste din Ardealul ocupat în urma Dictatului de la Viena [2], sau din alte ţări, dar optaseră pentru România după trierea făcută de Aliaţi – s-au comportat, conform opticii adoptate de toţi jidanii, pe care o recunoaşte şi Elie Wiesel în Noaptea, în modul cel mai ranchiunos: s-au dedat la tot felul de abuzuri contra românilor, jefuindu-i şi la drumul mare, îmbrăcaţi în uniforme sovietice etc. Ca atare, se acutizase starea conflictuală dintre români şi jidanii care activau în diversele organizaţii jidăneşti înfiinţate după încheierea războiului. Redau, ad litteram, câteva citate din stenograma, din 5 octombrie 1945, redactată la şedinţa C.C. al P.C.R, care se referă la populaţia jidănească.
„Tov. Chiriţă: … În Moldova situaţia este şi mai grea. În Moldova nu este aproape un evreu ca[re] să fie în producţie. Toţi se ocupă cu specula.
Tov. Ghizela Vass: Cu specula.
Tov. Chiriţă: Nu, pentru că aceşti evrei ar vrea să intre în producţie. Aceste mici gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa. (…) Şi noi, în faţa acestor probleme, stăm fără nici un răspuns. (…).
Tov. Vasile Luca: Dar întreprinderile care se refac în Moldova, nu angajează muncitori evrei?
Tov. Ghizela Vass: Numai evrei angajează.
Tov. Chiriţă: Am convingerea, că în sânul nostru s-a creat un sectarism. (…) Care este poziţia Apărării Patriotice, după mine sectară? Eu nu zic, că ar trebui să fie puşi pe primul plan evreii. Dar între atâţia vorbitori, eu cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a pus. (…) Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi să ignorăm o problemă care există în ţara românească; şi să lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi (sic) să se agite pe stradă, fără a putea să facă ceva. (…)
Tov. Elena Stoie: Dacă comitetul evreiesc a luat măsuri, ca să nu mai fie atâţia speculanţi?
Tov. Ghizela Vass: Merg la ţară, iau vite, iau tot şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă arestezi, care am fost în Transnistria? Şi jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un tovarăş, că este o manifestare şi atitudine pur legionară pe care o întrebuinţează evreii. Dacă aveau un concurent creştin, se duceau şi-l denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu. Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în Transnistria… (…)
Tov. Ghizela Vass: Reacţionarii evrei primesc bani din partea englezilor.
Tov. Alice Benari: Discuţia cu negustorii evrei: ei arată o simpatie grozavă, cei din Bucureşti, faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate «congresele mondiale» cu Londra şi America sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i atrage spre o Palestină care nu poate realiza nimic. Tov. Chiriţă pe care-l cunosc ca foarte realist, venea de obicei cu altă poziţie. [Chiriţă, în ciuda numelui său, era jidan: numele complet era Chiriţă Abramovici – n. n., V.I.Z.]. (…)
Tov. Vasile Luca: … Nu putem tolera, şi în special voi nu puteţi tolera, la evrei, ca pe baza suferinţelor să se creeze acum o situaţie privilegiată, de jaf şi asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu combateţi aceasta. Şi faptele nu sunt cu caracter izolat, ci au caracter de masă. Cu aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în Moldova, atunci când era încă cald, abia ieşiţi din lagăre, din ghetouri, eliberaţi de Armata Roşie. Cu capcana, cu laţul nu ai fi putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea tranşeelor, în dosul frontului de 50-100 km, ca să ai linie de apărare şi să nu reuşească nemţii să facă un contraatac. Şi o sămânţă o vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau trăi bine cu familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au venit cu saci de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vândut cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se încadreze în producţie, de ce nu s-au creat cu aceste imense capitaluri, întreprinderi, pe care să le pună în funcţie, să refacă Moldova, să ia aceşti evrei în întreprinderi ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că sunt capitalişti şi speculanţi. Sunt împotriva populaţiei evreieşti şi cu ei nu ne putem uni. Nu putem combate antisemitismul, dacă nu combatem această plagă. Îmi spune că s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele de la ţărani. (…) Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru că ce nenorocire am fi avut în Moldova… Partidul compus din evrei numai, organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia, aparatul administrativ, evreieşti, şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? Şi în multe părţi persistă asta. Şi când noi avem o masă otrăvită de antisemitism, când vede numai un singur şef sau comisar, spune că nu mai este poliţia românească, ci poliţia evreiască. (…) Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor. (…) Au venit din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari. În Transilvania au făcut cooperative evreieşti şi speculează evreii cu firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu agentura lor. Şi pe aceştia, în lupta noastră, trebuie să-i demascăm, trebuie să luptăm împotriva lor, nu ca să le dăm drumul, dacă au suferit, ca să facă orice“ [3].
Teodor Wexler şi Mihaela Popov, autorii şi coordonatorii acestei lucrări în două volume masive, ANCHETE şi PROCESE UITATE. 1945-1960, au conceput-o şi realizat-o pentru a reliefa, aşa cum arată numele colecţiei etalat pe pagina de gardă, „antievreismul comunist“. În al său „Cuvânt înainte“ la această lucrare, acad. prof. dr. Nicolae Cajal, preşedintele Fundaţiei „Dr. W. Filderman“ (sub a cărei egidă a apărut cartea), scrie: «Regimurile totalitare din centrul şi răsăritul continentului nostru, deşi iniţial au susţinut crearea Statului Israel, nu au mai admis, ani la rând, emigrarea evreilor, dorinţa lor legitimă de a face „alia“ către renăscutul lor stat. În aceste condiţii s-a creat un conflict între puterea totalitară din aceste ţări şi organizaţiile evreieşti care militau pentru reîntoarcerea fiilor lui Israel pe pământul străbunicilor lor, ceea ce a dus, printre altele, la interzicerea organizaţiilor sioniste, arestarea şi judecarea celor care militau pentru reîntoarcerea evreilor spre Sion“ (op. cit., pag. 7). Chiar dacă vorbeşte de la înălţimea sa intelectuală de academician, Nicolae Cajal, evident, falsifică cu neruşinare adevărul. Şi neruşinarea lui este cu atât mai mare cu cât el ştia de ideile lansate de un A. N. Poliak, de un Arthur Koestler sau de un Texe Marrs, cum că totalitatea iudeilor este constituită doar într-o mică proporţie din „evrei“ şi în cea mai mare parte din jidani – adică din descendenţii khazarilor, a căror patrie nu era nicidecum Palestina şi, ca atare, după cum am relevat anterior, nu aveau ce căuta acolo: nu sunt „descendenţi din Abraham, Isaac şi Iacob“. Texe Marrs declară categoric: „Astăzi, ştiinţa A.D.N.-ului arată că aproape toţi iudeii din lume provin din Khazaria“.
Prefaţatorul lucrării compilate de către Teodor Wexler şi Mihaela Popov, prof. dr. Carol Iancu, de la Universitatea „Paul Valery“, Montpellier, Franţa, este mai radical şi mai concret: „Este meritul domnului Teodor Wexler şi al doamnei Mihaela Popov de a fi găsit, în arhivele fostei Siguranţe Generale a României, acest document care are darul de a spulbera, o dată mai mult, naraţiunile legionare sau naţional-comuniste privind adeziunea evreilor la Partidul Comunist, chiar dacă, de-a lungul timpului, în rândurile acestuia şi-au găsit locul şi unii evrei despre care liderul tradiţional (sic) al evreilor din România, dr. W. Filderman, afirma că aceşti oameni au încetat să fie evrei în momentul în care au intrat în rândurile Partidul Comunist Român“. Aţi auzit ce glumă bună face prof. univ. dr. Carol Iancu? Lenin, Troţki, Buharin, Kamenev, Zinoviev, Lunacearschi, Litvinov, Maiski, Dzerjinski, Uriţki şi toţi ceilalţi 90 la sută dintre conducătorii Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, care au instituit „comunismul“ jidănesc în U.R.S.S., toţi comisarii Armatei Roşii, toţi ziariştii jidani ca Ilya Ehrenburg, toţi aceştia care erau toţi jidani, au încetat să mai fie „evrei“ – cum zice Carol Iancu (nume neaoş românesc, dacă nu aţi remarcat), citându-l pe Filderman – în momentul când s-au înscris în Partidul Comunist (b) din U.R.S.S.; litera „b“ dintre paranteze vine, pentru cine nu ştie, de la „bolşevic“, cum propusese, demagogic, Lenin în 1905, deşi comuniştii săi erau o minoritate în fapt, adică erau, „menşevici“ sub aspect numeric! Iar când a ajuns la conducerea Rusiei Sovietice, Lenin a dat ordinul ca toţi cetăţenii care au manifestări „antisemite“ să fie împuşcaţi pe loc! Aţi citit bine: să fie împuşcaţi pe loc! De ce? Pentru că Lenin şi clica lui nu mai erau – instantaneu! – jidani din momentul când se înscriseseră în Partidul Comunist (b) din Rusia?! Cine poate crede această aberaţie?! E adevărat că Troţki perora isteric că „el nu este evreu, ci este internaţionalist“, dar acesta nu este un argument, fiindcă nici Carol Iancu nu-l foloseşte. Şi Carol Iancu continuă imperturbabil: „De altfel, o bună parte a evreilor înscrişi în rândurile P.C.R. s-au manifestat ca instrumente docile ale represiunii antievreieşti. Autorii volumelor de faţă citează nenumărate exemple în care sunt menţionate numele unor comunişti care au propovăduit antievreismul în formele cele mai violente, printre care: Iosif Chişinevschi, Ghizela Vass, Alice Benari, Ofelia Manole, Chiriţă Abramovici, Bercu Feldman sau torţionari care îşi chinuiau coreligionarii, cum a fost cazul colonelului Dulgheru (anchetator şef în anchetele sioniste) [de fapt, antisioniste – n.n., V.I.Z.] sau locotenentul major Teodor Micle (anchetatorul lui A. L. Zissu), decoraţi de Gheorghe Gheorghiu-Dej după efectuarea anchetelor antievreieşti. (…) Dintre multele documente prezentate de autori vom cita: Rezoluţia C.C. al P.C.R. din 12 decembrie 1948 şi Hotărârea Guvernului României din 4 martie 1949, privind interzicerea, pe teritoriul României, a activităţii organizaţiilor Joint, ORT şi OSE. Curios, dar adevărat, această hotărâre este semnată deopotrivă de toţi miniştrii comunişti şi anume: Petru Groza, Lotar Rădăceanu, Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu, Vasile Luca, Ana Pauker, Avram Bunaciu, Gheorghe Vasilichi, Ion Vinţe. Aproape toţi aceştia, în viaţa de partid, se sfâşiau pentru posturi de conducere însă ura faţă de evrei i-a unit. Este momentul în care reîncepe represiunea împotriva organizaţiilor sioniste şi a populaţiei evreieşti“ (idem, pag. 10-11).
Nu-ţi vine să plângi de atâtea suferinţe evreieşti provocate de jidani comunişti care nu mai erau – subit! – jidani din momentul în care deveniseră comunişti?! Oricum ar fi, aici se aplică proverbul românesc străvechi „Cui pe cui se scoate!“ Trebuie să fim recunoscători, într-adevăr, autorilor acestei masive lucrări în două volume, care însumează 2.187 de pagini A4, deoarece au scos la lumină persecutarea „evreilor“ de către jidani – adică a jidanilor de către jidanii comunişti, indicaţi în literatura problemei prin sintagma „iudeo-comunişti“ sau „judeo-comunişti“ – şi, astfel, să extrapolăm, de aici, persecutarea românilor de către „iudeo-comunişti“ sau „judeo-comunişti“ sau „jüden-comunişti“: ca să nu uităm de unde provine expresia „iudeo-comunişti“. Pentru că, evident, nu trebuie să luăm de bună caracterizarea făcută lor de către liderul „tradiţional“ – cum poate cineva să fie lider „tradiţional“, cum scrie acest „prof. univ. dr.“ la o universitate franţuzească?! – Wilhelm Filderman, cum că „evreii înscrişi în P.C.R.“ nu ar mai fi „evrei“! Sigur, ar avea perfectă dreptate dacă am schimba termenii: „jidanii înscrişi în P.C.R.“ nu sunt evrei. Dar, după ce şi-au făcut „plinul“ sau după ce i-au scos Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu din funcţii, unde au făcut „alia“, nu tot în Palestina, pe care o vor transformată în Eretz Israel, pentru că „aşa le-a promis Dumnezeu“, cum perora Golda Meir?! Desigur, Wilhelm Filderman nu mai trăieşte ca să ne mai răspundă la întrebare, dar „românul“ după nume Carol Iancu şi autorii acestei masive lucrări, sau ceilalţi jidani mascaţi, da! Fireşte, jidanii care au strâns averi în funcţiile de conducere din România şi care au spălat putina fiindcă nu le mai convenea „naţional-comunismul“ românesc nu s-au dus în Eretz Israel, ca să le cadă-n cap bombele aruncate de Hamas sau, mai degrabă, pietrele palestinienilor, ci s-au dus în S.U.A., Anglia etc., „la linişte şi la umbră“, deşi ar fi fost de preferat să ajungă cât mai repede „la loc cu lumină şi verdeaţă“.
Ca atare, autorii acestei lucrări consideră că afirmaţiile lui Vasile Luca sunt eminamente „antievreieşti“ şi, de aceea, sunt false. „Singura explicaţie pentru discursul său antievreiesc o putem găsi în încercarea unui alogen care a luptat cu arma în mână împotriva României şi a armatei române, odată (sic) în 1918 în Ardeal şi a doua oară în 1944 în rândurile armatei sovietice, să-şi poată face popularitate ieftină şi să-şi acopere trecutul antinaţional şi antiromânesc“ (idem, pag. 37). Eu cred că, dimpotrivă, tocmai din cauza trecutului său plin de păcate, Vasile Luca nu putea debita inepţii, nu putea fabula, ci trebuia să se situeze în limitele adevărului, fiindcă, în acele vremuri tulburi, risca mult, chiar dacă venise pe tancurile sovietice. Şi, apoi, aspectele „antievreieşti“ din discursul său au fost confirmate de afirmaţiile Ghizelei Vass, precum şi de alte mărturii şi documente, ale neevreilor. Dar, fireşte, la fel de „antievreică“ este caracterizată şi Ghizela Vass: „Prin întregul său rechizitoriu împotriva evreilor, Ghizela Vass se autoexcomunică din rândurile populaţiei evreieşti, devenind purtătoarea de cuvânt a duşmanilor evreilor. Desigur, ca şi Ghizela Vass au procedat şi alţi comunişti“ (ibidem). Eu văd atitudinea Ghizelei Vass ca fiind una foarte realistă şi pragmatică. Într-adevăr, pentru ea, o croitoreasă cocoşată cu cinci clase, nu era loc în Palestina, căci – cum prevenise Alice Benari – „nu putea realiza nimic“. Pe când, în România, încă de pe atunci, când avea cu doar trei clase mai mult ca trenul şi abia i se ştersese din urechi uruitul maşinii de cusut, ajunsese mare sculă în conducerea C.C. al P.C.R., sub aripa Anei Pauker – care, şi aceasta, dintr-o spioană, prostituată, proxenetă şi puşcăriaşă, ajunsese prima femeie din lume ministru de Externe al unei ţări. Apoi, cum am mai relevat, este notoriu [4] că, după 1947, aproape toţi jidanii [5] din România au fost puşi în posturi de conducere [6]. În Palestina ar fi muncit în chibuţuri sau ar fi săpat tranşee ca să se apere de palestinienii furioşi, cărora le furaseră pământurile.
NOTE
[1] Cf. http://ro.altermedia.info/romania/2011/11/11/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-1/.
[2] Vasile I. Zărnescu, „Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, AlterMedia, 4 septembrie 2011, pe http://ro.altermedia.info/romania/2011/09/04/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/. Republicat sau semnalat pe: http://curentul.net/2011/09/21/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/; http://monitorsri.blogspot.com/2011/12/dictatul-de-la-viena-redictat-de.html; http://rapcea.ro/2011/09/05/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/ ; http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/10/10/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-udmr-3/; http://neamul-romanesc.com/2011/09/16/vasile-zarnescu-dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/; http://trezirealarealitate.ro/2011/09/06/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r/.
[3] Teodor Wexler, Mihaela Popov, ANCHETE şi PROCESE UITATE. 1945-1960. Documente. Editura Fundaţia W. Filderman, Bucureşti, f. a., vol. 1, pag. 17-31, pe http://www.targulcartii.ro/teodor-wexler/anchete-si-procese-uitate-1945-1960-fundatia-w-filderman-184841.
[4] Cf. http://ro.metapedia.org/wiki/List%C4%83_de_comuni%C5%9Fti_evrei_din_Rom%C3%A2nia .
[5] Cf. http://www.scribd.com/doc/68602280/Zydokomuna.
[6] Cf. http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/2011/09/evreii-in-conducerea-romaniei-pe-calea.html.
